Întreruperea de sarcină este o alegere pe care femeia însărcinată este îndreptățită să o ia, ținând cont de starea sa de sănătate, situația sa economică, starea civilă, vârstă, etnie, apartenență socială și așa mai departe.
- femeia nu se simte pregătită să devină mamă;
- femeia nu își permite din punct de vedere financiar să crească un copil;
- femeia nu este căsătorită și nu dorește să fie mamă singură;
- femeia a întreținut raporturi sexuale în secret, bărbatul nu își asumă răspunderea și este nevoită să renunțe la sarcină;
- femeia are deja alți copii și nu mai dorește să dea naștere altui copil;
- femeia are probleme de sănătate;
- fătul are probleme de sănătate;
- femeia a fost victima unui viol;
- femeia a fost victima unui incest;
Înainte de luarea deciziei de întrerupere a sarcinii este indicat ca femeia să consulte un psiholog, sau un alt specialist care îi inspiră încredere, pentru a se asigura că decizia sa este cea mai bună pe termen lung.
O sarcină poate fi întreruptă chirurgical sau cu ajutorul medicamentelor. Metoda de întrerupere a sarcinii este stabilită de medic împreună cu pacienta, ținându-se cont de vârsta sarcinii, de starea de sănătate a femeii și de vârsta acesteia.
În cazul sarcinilor nedorite avortul medicamentos se poate face la 9 săptămâni de sarcină .
Întreruperea de sarcină mai mare de 9 săptămâni se poate face pe cale chirurgicală până la 12 săptămâni.
În cazul sarcinilor dorite, întreruperea de sarcină se poate efectua și după a 12-a săptămână de sarcină dacă există riscul ca fătul să dezvolte boli cromozomiale sau congenitale. Testele de screening prenatale din al doilea trimestru de sarcină dezvăluie posibilitatea ca fătul să se nască cu diverse afecțiuni grave de sănătate.
Când există un diagnostic ferm, iar părinții află că acel copil se poate naște cu o problemă de sănătate, aceștia pot decide întreruperea sau continuarea sarcinii.
Întreruperile de sarcină pot fi efectuate și dacă sarcina pune în pericol viața femeii însărcinate.
